Mihai Eminescu – Ziua naționala a prozei românești 15 Ianuarie.

Mihai Eminescu reprezintă un simbol al Prozei literare românești care va dăinui pentru eternitate in cultura societățiiromânești.

Născut pe data de 15 Ianuarie in județul Botoșani regiunea Moldovei și murind pe data de 15 Iunie 1889 la București, el este considerat cea mai importantă voce poetica din literatura romanesca.

Poetul avea o buna educatie filozofica, opera sa fiind influențată de marile sisteme de filosofie antica, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer și Immanuel Kant.

De astfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea “Critica rațiunii pure”, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care ii ceruse sa-și ia doctoratul in filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, ( plan nefinalizat pana la urma ) și de terorile lui Hegel.

Rădăcina ideologica principala a gândirii sale economice sau politice era conservatoare.

Prin articolele sale a reușit sa-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid care au lăsat și sloganul ” Ia mai Opriți-l pe Eminescu asta!”

Publicistica eminesciana oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă.

In plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de cea mai mică importantă, fiind un veritabil cronicar al momentului.

Eminescu a fost activ in societatea politica-literară Junimea, a lucrat ca redactor la Timpul și la ziarul oficial al Partidului Conservator.

A publicat primul sau volum la vârsta de 16 ani ( De-as avea ), iar la 19 ani a plecat sa studieze la Viena.

Viața lui fiind foarte tumultoasa cu multe urcușuri și coborâșuri, fiind greu încercat de soarta și persoanele cu influența la acea perioada.

Moartea sa fiind cauzata de doctorul Alexandru Suțu , fiind intoxicat cu mercur.

Alexandru Ioan Cuza, conducătorul din acea perioada, un mare admirator al marelui poet afirmă :

“Eminescu a fost un om deplin sănătos, un sfânt dezbrăcat de orice interes egoist (…) un geniu, dintele care se nasc la câteva secole unul”.

Manuscrisele poetului sau sunt împărțite in 46 de volume aproximativ 14.000 de File, au fost dăruite Academiei Romane de Titu Maiorescu, in ședința din 25 Ianuarie 1902.

A fost ales post-mortem 28 Octombrie 1948 membru al Academiei Romane.

Sunt multe de spus dar ne vom rezuma prin a scrie o poezie reprezentativa din operele lui.

Sursa : Wikipedia

GLOSSĂ

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi și noua toate;

Ce e rău și ce e bine

Tu te-ntreabă și socoate;

Nu spera și nu ai teama,

Ce e val ca valul trece ;

De te-ndeamnă, de te cheamă,

Tu ramîi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,

In auz ne suna multe,

Cine ține toate minte,

Și ar sta sa le asculte ? …

Tu așază-te deoparte,

Regăsindu-te pe tine,

Când cu zgomote deșarte

Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba

Recea cumpăna gândirii

Înspre clipa ce se schimba

Pentru masca fericirii,

Ce din moartea ei se naște

Și o clipa tine poate;

Pentru tine cine o cunoaște

Toate-s vechi și noua toate.

Privitor ca la teatru

Tu in lume sa tenchipui ;

Joace unul și pe patru,

Totuși tu ghici-vei chipu-i

Și de plânge, de se cearta,

Tu in colț petreci in tine

Sințelegi din a lor arta

Ce e rău și ce e bine.

Viitorul și trecutul

Sunt a filei doua fețe,

Vede-n capătul începutul

Cine știe sa lenvețe ;

Tot ce-a fost ori o sa fie

In prezent le-avem pe toate,

Dar de-a lor zădărnicie

Te întreabă și socoate.

Căci acelorași mijloace

Se supun câte exista,

Si de mii de ani încoace

Lumea-i veselă și trista ;

Alte măști, aceeași piesa,

Alte guri, aceeiasi gama,

Amăgit atît de-adese

Nu spera și nu ai teamă.

Nu spera când vezi mișeii

La izbândă făcând punte,

Te-or întrece nătărăi,

De ai fi cu stea in frunte ;

Teamă n-ai, căta-vor iarăși

Între dînsii sa se plece,

Nu te prinde lor tovarăș :

Ce e val , ca valul trece.

Cu un cîntec de sirenă,

Lumea-ntinde lucii mreje ;

Ce sa schimbe-actorii-n scenă,

Tu momește in vîrteje ;

Tu pe-alături te strecoară

Nu băga nici chiar de seama,

Din cărarea ta afară

De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, sa feri in laturi,

De hulesc, sa taci din gura ;

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,

Dacă știi a lor măsura ;

Zică toți ce vor sa zică ,

Treacă-n lume cine-o trece ;

Ca sa nu-ndrăgesti nimica,

Tu rămîi la toate rece.

Tu rămîi la toate rece,

De te-ndeamnă, de te cheamă ;

Ce e val, ca valul trece,

Nu spera și nu ai teamă ;

Te întreabă și socoate

Ce e rău și ce e bine ;

Toate-s vechi și noua toate ;

Vreme trece, vreme vine,

Mihai Eminescu 1883, Decembrie

Foto :

pin.it/493pctM